Raspunsul cometei

Mi-au dat portretul prin gazete
Si m-au fixat mii de lunete
Dar, gata sa-mi gasesc mormintul
In vreun sistem de constelatii,
Am revenit zburind prin spatii,
Caci nu dispretuiam Pamintul.
(De-ati fi in cer ca mine voi
V-ati minuna intotdeauna
Cum globul asta de noroi
Se vede luminos ca Luna)
Si-aveam de gind ca un simbol
De milenara simpatie
Cu cel din urma-al meu ocol
Sa ne unim pe vesnicie
Intr-un fantastic carambol.
Si maritandu-i neagra huma
Cu luminosul meu adaos,
Intr-un aprins virtej de spuma
Sa ne rostogolim in haos.
*
Dar cind vazui ce porcarie
(Sa-mi ierti cuvantul) ati facut,
Cat sange-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut,
Ca spaima, la perihelie
Din zborul meu m-am abatut
Si nimbul clar si trena lunga
Ca o esarfa de lumina
Mi le-am ferit sa nu le-ajunga
Vreun strop intunecos de tina.

*
De-atunci, iubitul meu, imi vine
De suparare si rusine
Sa fugcu coada-ntre picioare
Prin spatii interplanetare
Si sa ma mistui in neant.
Ma duc Adio! Salutare!
Sa-mi scrii: Uranus, poste-restante.