Raspunsul micilor functionari

Seara, cand cad lenesi fulgii de zapada,
V-ati oprit vreodata la un colt de strada,
Cand lumini la geamuri, vesele, pe rand,
Una dupa alta se aprind, si cand
„Centrul“ isi trimite catre mahalale,
In amurg, prisosul farmecelor sale?
E o-nvalmasala, un popor de fete
Rumene, vioaie, sprintene, cochete,
Care trec grabite, chicotind in soapte.
Au in ochi lumina si-n privire noapte.
Blonde ucenice, oachese modiste
Trec uitand pustiul ceasurilor triste,
Cine le pricepe zambetul fugar?
Numai oropsitul mic functionar!
Cat ii par de calde hainele subtiri,
In vapaia unei tainice priviri!
Un cuvant, o soapta ce de-abia se-ngana,
Mai tarziu o calda strangere de mana,
Pana cand alaturi ei se duc, perechi,
Si se pierd in noaptea ulitelor vechi
Da, ni-i trista soarta, domnule A. Mirea,
Dar avem Iubirea!
Dar noi suntem tineri, noi avem sperante!
Cand ne-nchidem visul in obscure stante
(Nu stiti ca noi facem si literatura?)
O, atunci se schimba vitrega natura:
Ne-aminteste teancul de hartii albastre
Cat de larg e cerul visurilor noastre:
In biroul umed soarele coboara,
Foarfecele cade, fantezia zboara,
Tacane masina ritmul unui vers
Voi atingeti culmea, noi suntem in mers.