Prin luminisul crangului tacut,
De-atata vreme nimeni n-a trecut.
Copacii goi, in lunga nemiscare,
Pe umbra lor ce sta-naltata in picioare.
Arar ajunge pana-aici
O pasare cu aripile mici,
Si glasul ei rasuna in liniste prea tare.
Dar Primavara, care stie tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scantei de-azur
Albastru miozot.
Si dintre foi tivite cu argint,
Vor creste ciucuri albi de margarint.
*
Pe-aici, o zana mica coboara dintre stele,
Si-n fiecare noapte culege viorele.
Dar nimanui pe lume nu-i e dat s-o vada
Cum vine pe cararile din mlada,
Facand in taina indelung popas,
Din loc in loc, pe unde-a mai ramas
Zapada
|