De doua ceasuri tremurand in strada,
Cu ochii plini de muta resemnare,
Isi face planuri extraordinare
Si-n mintea lui rosteste o tirada.
„Poftim la geam, sublima aratare!
De-ai auzi tacuta serenada,
Te-ai apleca usor pe balustrada
Ca sa trimiti in vint o sarutare.“
El spera inca Poate, cine stie,
De la distanta, prin telepatie,
Va-nfiripa cu ea un dialog.
Dar inima-i se strange ca-ntr-un cleste,
Pe cand vardistul trece si-i sopteste
C-un zambet straniu: Circulati, va rog!
|