Vecina

De dorul tau, de dragul suferintei,
Cand amagit mi-oi pierde rostul mintii,
Tu vrei sa-mi las si fratii, si parintii?
Sa leg acum ce nu se mai dezleaga,
Sa ispasesc viata mea intreaga
Pacatul greu ca mi-esti atat de draga?
Decat sa fug cu tine-n larga lume,
Ori singur eu, sa nu-ti mai stiu de nume,
Mai bine-mpaca-mi dragostea cu glume.
Zambind sa-mi vindeci inima ranita,
Pastreaza calda ochilor ispita,
Dar nu mai tine usa zavorata!
Ca tu ti-nconjuri viata cu zavoare
Si clipele de-acum le lasi sa zboare,
Cand duclea tinerete-i trecatoare
De ce nu vrei sa lasi in prag vesmantul
De datini grele ce-mi ucid avantul,
Ca nu ne-ar sti nici vantul, nici pamantul!
Cand umbra noptii cade peste vale,
Tu sa m-astepti in pragul casei tale,
C-un val usor pe umerele goale.
Sa vin, cand luna noptilor maiestre,
Frumoasa ca o fata fara zestre,
Se uita lung si tainic prin ferestre