|
|
|
Nu mai sunt eu in timp ce scriu
cel care a inceput acest poem innopteaza pe drumuri
undeva a ramas copilul
altundeva pandeste barbatul
cineva ma priveste ca si cum m-ar sfasia in doua
pleaca de langa mine, cuvantule solzos!
intre cer si pamant ma sfasie o privire piezisa
cel care scrie acum
nu mai este si cel care va citi
omul a mancat mielul si merge mai departe
ragaind
cel care scrie nu se mai poate intoarce
ar fi la fel ca si cum te-ai ridica din mormant
cine nu s-ar teme? aluneca deci intr-una aluneca printre namolurile cernelurilor mai adanc tot mai adanc
ma indrept spre soldul femeii
pleaca de langa mine cuvantul solzos!
ma uit de sub randuri ca printr-un hublou si vad miscandu-vremuind treceti linistiti:
exista ceva ce nu poate aparea intr-un poem
la asta te gandesti tu acum, cititorule,
si mie mi se face frica
de tot ce este ferecat in ochii tai
pleaca de langa mine cuvantul solzos!
de frica din ochii tai care peste randurile mele
precum grindina peste tulpina graului
precum arsita peste pietrele desertului.
|
|
Pune poezia Adanc sub namoluri pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|