Poezia fara lupi e cu neputinta
textul lancezeste, verbul e salciu: se buhaie precum
turmele ingrasate in tarcuri -
cand se-arata lupii nervii vibreaza, ochiul straluceste
trupul freamata! totul se umple de incandescenta intre
ochiul de veghe si ochiul de jaratic al mortii
poezia cu lupi nu ne lasa sa atipim
ei sunt focul: te-alunga de-aproape cu flacarile
ca sa-si poata creste in ochii tai ingerii stravezii
poezia cu lupi nu face provizii precum mirositorii harciogi
ea sfasie numai din foarte de clipa
precum va intalnim pe voi, lupilor numai in desisuri
stihiale, poezia nu poate fi intalnita la colt de strada,
la orice taraba
o vreme s-au ghiftuit cu noi cuvintele, au stralucit
pe frontispicii ne-au supt precum niste capuse
sangele, ne-au stors ca un teasc memoria
acum sunt devalorizate monede, le rascolim ca pe niste
hambare in vreme de foame, ne reintalnim ca pe niste
hambare in vreme de foame, ne reintalnim cu voi, fratilor
lupi
poezia are nevoie de coltii vostri, de rasuflarea voastra
in ceafa! sa nu adoarma verbele, sa nu stam in fata lor
precum lelea la oglinda din budoar unde-si boieste fata -
sa iesim in vant, in soare
iata, nu mai sunt nici lupi: ii vedem doar la circ, la
telejurnale si-n cartile cu poze. Chiar si acele haite inconjurand
stanile pe timp de iarna aveau un rol igienic: ne
faceau sa nu simtim gerul. Acum dinspre noapte nu se-arata
nici o primejdie: poetii dormiteaza, poemele lancezesc.
|