Alvir catra a sa miniatura

Incunguirata-n negura
De un suspin fierbinte,
Martora-i fi de gemete,
De tristele cuvinte.
In acel s`n al crinului,
C`nd te-i afla ferice,
Zi-i: Ce nu poate-asemene
Sa fie-Alvir aice?
Ca el, cu dulce zicere
S-a inimei vapaie
Ar usca cele gemene
A pl`nsului p`raie.
Ar alina ursitelor
Neomenita lege,
Cu amorate buzele
Suspinul ar culege .
Si mie lin luceafarul
Din ceri va sa-mi straluce,
C`nd dulce-a fi d-o patima
Aminte a-=i aduce.
Dar vor veni doritele
Zile d-o lina soarta,
Ca, cu Amor, =i muzele
De grija mie-mi poarta!