Asta toamna-Amorul-Zeu,
Cercet`nd imperiul sau,
Trecu a Moldovei ara,
Unde oamenii mult ara,
Dar nu secera d-agiuns.
Acel sprinten calatori,
Ce ne arde-adeseori,
De bruma-atunci patruns,
Cata casa priincioasa
In vro inima duioasa,
Ins , aleu, el nicaire
N-a gasit adapostire.
Caci, precum pe la Vaslui,
Ca-ntai, astazi miere nu-i,
Si credin a-n asta ara
S-a facut o marfa rara.
Ca albina =i Amorul
Umbla und-o trage dorul.
Vaz`nd grasa-acea ar`na,
Arcul, cucura depune.
Tauri doi la giug supune,
Stramurariul ia in m`na,
Pare-n port =i la cuv`nt.
Lucratori chiar de pam`nt.
Ca-n aceasta noua masca,
C`nt`nd doina rom`neasca,
A lui tauri asudau
Si tot brazde rasturnau.
Abie c`mpul a arat,
Ce n-a fost sterp din natura,
Din cucura a luat
De semin a o masura,
Intr-ales, fara neghina,
Din a careia tulpina
Rasar inimi credincioase,
Sim itoare =i duioase.
Dupa ce a semanat,
La Zeu rugi a inal at:
Sa reverse-a lui favor
Pre tomnaticul ogor,
Ca productul delicat,
De ger, secet-aparat,
Sa se faca bun, frumos,
Si miez s-aiba sanatos.
Daca deci din cel ogor
Ce a semanat Amor
Viitoarea primavara
Inimi nu vor sa rasara
Credincioase
Si duioase,
Virtuios, nobil Amor,
Care e nemuritor,
N-av`nd unde locui,
Din Moldova va fugi!
|