C`t i-s dator, o, stea mult gra ioasa,
Ca-n primavara a vie ei mele
Tu m-ai ferit de str`mbe cai =i rele
Si m-ai condus pe calea virtuoasa!
Tu-n s`n mi-aprinzi faclia luminoasa,
M-ai adapat l-ascree f`nt`nele,
Si c`nd via a-mi indulcesc prin ele,
Despre uiesc chiar soarta fioroasa.
Ca sa doresc a vie ei nemurire
Ma-ndeamna raza- i care-n ceri se vede,
Cum statornica urmeaza-a ei rotire.
De la armul fatal vasul purcede,
S-amu, plutind prin marea de pieire,
A ta raza la port ma va increde.
|