Sonet
O, tu, r`ule mare e, ce intinzi a tale unde
Intre =epte colnici, faima al Ausoniei vechite,
De la tine rechem astazi, in durerile profunde,
Adapost =i lin repaos l`nga r`pele-nverzite.
Mai placut =i senin aer nu-l aflai inca oriunde,
Vai, preluci, st`nci, r`urele ce at`t sa ma invite
Ca cea patima-ncruzita care inima-mi patrunde
S-o rezic in dulcea limba al Italiei marite.
Nici sun`nd pe fluier doine inca-n Dacia umbroasa
N-auzit-am in junie dulce viersuri a=a line
Precum sun-a lui Petrarca lira cea armonioasa.
Nici aiure mai duioase nu vazui, nici mai senine
Doua stele-nc`ntatoare intre gra ii mai frumoase
Dec`t care lucesc astazi preste arile latine.
|