Inving`nd r`ul cursului oprele,
Nu simte alt dor, ce-a se grabi la mare,
Nu-i s`nt c`mpii, nici reduri de-nfr`nare,
Macar ca-s m`ndre aceste =i acele.
La to i copacii =i noua floricele
In limba sa de-a zice adio, se pare,
Si t`nguind cu dulce murmurare,
Sosind la unde tot se pierde-n ele.
Eu care-n doua a stelelor lumine
Vad chiar minuni, ce-s mai presus de fire,
Numai trec`nd privesc la alte zine.
Spre Dafne zboara aprins-a me g`ndire,
Si ajung`nd l-a ei lumini senine,
Piere-n a lor noian de fericire.
|