intreprins la Roma, la , c`nd in ceri
se vedea cometa cea mare
Nu inti i de-acuma ochii catra steaua infocata,
Ce intinde preste ceruri coama sa de ra menire.
E deprinsa de mult Roma cu asemenea privire,
Azi minune mult mai mare o femeie ni arata.
Spre-a supune voiei sale calea v`nturilor data,
Nestatorinic u=or aer il inchide-n val sub ire,
Preste nouri zboara luntrea prin asemene urzire,
Cu odorul cel mai dulce a naturei incarcata.
Inm`ndrit-atunci natura d-o fiin a-a=a dorita,
I deschide-a ei secrete, ce-i a lumei armonie,
Si cu ea domnia-mparte preste sfera cea stelita.
La pam`nt, de unde zboara, de-amu nu mai vra sa vie,
Ca puternicul ei cuget mai inalt o tot invita,
Si in ceri de nu ajunge, este deamna ca sa fie!
|