O, tu, ce odinioara d-aur fost-ai ingrecata,
M`ng`ind a mea ureche cu un sunet armonios,
Eu te vad pe zi ce merge mai sub ire =-ofticata,
Inc`t nu t`rziu te-i face fara suflet, far de os.
Pungo, idol fericirei, ce cu tine azi se curma,
A domnului tau asculta zicerea cea de pe urma.
Vine clipa despar irei, timpul tau nu-l pierde-aice;
In darn tu inte=ti in mine ochiul cel inlacrimat.
Du-te-n lume, alt domn cata, dec`t mine mai ferice,
Eu ram`n sarac c-atunce c`nd dintai m-ai fost urat.
Neput`nd a te ine-te, cu a mea sarutatura
Si adio ce- i dau, iata la drum inc-o inva atura!
Colind`nd din casa-n casa poate-acela te-a culege,
Ce prin intrigi, nedreptate, l-al i averea a rapit.
Vei intra la acel giude care tot prin acea lege
Despoiat-au pe orfanul, pe cel tare a inavu it.
La avarul poate-ntra-vei sau la casa camatara,
La prodotul cel fa arnic, care vinde a sa ara.
La ace=tia de galbeni face-te-vei inchisoare,
Pe incet te-i ingra=e-te, pan din punga sac vei fi.
Cine =tie daca-atunce, pungo, nu vei fi datoare
Zi =i noapte-a fi deschisa, numai sa po i inghi i!
De-ai putea s-aduni atuncea numai drepte-agonisele,
De-ai putea sa dai s`mbrie la merit =i ostenele!
De-ai sim i a ta menire =i iertat de ar fi ie
Adapost placut in lume de-a avea ca sa- i alegi,
Acolo, dorita punga, sa petreci cu bucurie,
Unde sa po i totdeauna vre un bine ca sa dregi,
Unde darnicie-ascunsa, faptuind tot cele bune,
S-agiut`nd pe acel mizer, sfara Zeului depune.
Acolo mergi, ca eu da-voi ie =tirea cea deplina
Cum sa poci a recunoa=te pe al tau domn viitori;
Vezi pe cel ce cu modestie mare inimile-mbina,
Cela ce de laude fuge, de venin lingu=itori,
Ce virtutea pre uie=te mai presus de toate-n lume,
Pe cest semn tu-l vei cunoa=te, de=i nu- i spun
al sau nume.
|