C`nd intinzi a tale aripi, o, tu, cugete-nfocate,
Si-n noianul fantaziei te inal i cu repegiune,
Caut`nd frumoase teme intre cele luminate
Pentru lira-mi umelita, doritoare sa rasune,
U=urel, pe munte Pincio, intre pinii verzi razbate;
De virtute =i frumise e acolo-i videa minune,
Acolo z`na me trece pe cararile-nc`ntate,
Stralucind cu o lumina care niciodata-apune.
De la d`nsa imprumuta lina =i bl`nda lucoare,
D-unde-amorul cu virtutea =i-n eleptul spirt deraza,
Ce dau numelui aice faima cea nemuritoare.
In zadar in lume-aiure vei cata ca sa se vaza
Intrunite-ntr-o fiin a toate-a cerului odoare,
Care catre fapte-nalte nencetat insufleteaza.
|