La doctorul pezzoni

carele se inturna din Moldova in Italia,
a sa patrie
Tu, pe carele indeamna al patriei dorul mare,
Azi intinzi a tale pasuri catra ara ceea unde
Marginile-s d-o parte Alpii, d-alta gemanata mare,
La a caria fortune muntele-Apenin raspunde;
Acolo de mine-urzite vei vedea doua altare,
Unul consacrat lui Febus, iar in altul se ascunde
Marit geniul a z`nei =i acele virtu i rare,
Cu a ochilor lumina ce d-amor nobil patrunde.
Cugetarile duioase acolo-mi sunt ferecate
Si a mea toscana lira a sta muta se deprinde,
De c`nd soarta rea le ine de la mine departate.
Inaintea lor espune patima ce ma cuprinde,
Zi ca chiar un verde arbor, daca focul il razbate,
Cu c`t boarea pre el sufla, cu at`t mai mult s-aprinde.