in Moldavia, la
Cele neguri ce-s in r`pa Aheronului nascute,
A lor aripi intinsase prest-a Daciei c`mpie,
Iar fantomi a nop ei oarbe, prin un somn de tr`ndavie,
Tineau mult timp ing`nata a rom`nilor virtute.
Muzele-n nemernicie spaim`ntate umblau =i mute,
Neput`nd a patriei limba din uitare sa invie,
Si pastorul numai, singur, cu-ntristata armonie,
Rom`nesc c`ntec sunat-au pre cimpoi =i alaute.
Insa Pronia indurata a sfarmat fatale fere,
S-a doritului Luceafar ni rasare-acum sc`nteia,
Ce pre soarele mine=te de la departate sfere.
A=tept`nd rom`nii ziua, c`nd vazura raza-ntaia,
Inal `nd spre ceriul ochii, c-un suspin de m`ng`iere,
A-nvierei mele, zis-au, ziua-nt`i va fi aceea!
|