Un viu dor ma-naripeaza =i ma-ndeamna din giunie
Ca sa cerc pe alauta rom`neasca armonie.
Acest vers, ce sun-aice, lui Apolo nu-i strein,
Fiind gemine cu rostul ce-i urzit din cel latin.
Armoni-a str`ns pe oameni in placuta societate,
Adun`nd pre ii din codruri in statornica cetate;
De c`ntarea lui Orfeos mun ii Traciei s-umpleau,
Si de sunetul cel dulce crude fiare se-mbl`nzeau.
Insa=i ruga de evlavie unei inimi credincioase
Catra Domnul se inal a pe aripi armonioase
S-o sim ire leganata prin al muzelor organ,
M`ng`ieta, cursul trece pe al vie ei ocean.
Spre virtute versu-mbie, despre rele face ura,
Fermac`ndu-ni adapa d-o inalt-inva atura.
O, rom`ni, rom`ni ai Daciei, ce purta i un m`ndru semn
De-origina, istoria acum fie-ni indemn!
In vechime maica Roma, ce-a fost doamna-n toata lume,
Ni-a lasat legi =i pam`nturi, vorba sa =i-naltul nume.
Oare darul ce de timpuri =i de barbari s-a pastrat,
C`nd senina soarta luce, fi-va astazi defaimat?
Nu, prin muze =-a virtutei dorul dulce =i fierbinte,
In noi lumea sa cunoasca stranepo i romanei ginte.
Tu, Moldavio manoasa, ce pre mine ai nascut,
Adapost da giunei muze care ist vers a esut;
Pe-nverzit =i t`nar laur, ce din arna-acum rasare;
Cu puternic scut sa-l aperi de-a fortunelor turbare;
Cum va prinde radacina =i in urma va-nflori,
Din a sale frunzi, cununa muza ie va urzi;
O cununa cungiurata de-ale v`ntei line raze,
Ce de foc, de fier, de timpuri, trainic soarta o pastreaza.
C`nd atunce al tau nume, nemurirei consfin it,
Va luci la fiii patriei, chiar ca-n ceri un nou planit.
|