O, f`nt`na misterioasa, ce din s`nul istui munte
Rever=i apa, foc =i aer, noapte, zi, fara de paos,
Inaintea la tot omul umelita pleaca frunte,
Ca pe Cela vede-n tine ci-urzi lumea din haos.
Prin a sa filantropie capatat-ai o putere
Care vindeca de patimi stolul cel nenumarat
De fiin e suferinde ce din ambe emisfere
In ist an, ca din vechime, la tine s-a adunat.
Piatra care te incinge, codrul care te-ncununa,
Aburii de ambrozie de-nmiite giune flori,
Lin seninul a naturei, armonia ce-n giur suna,
Toate-nvie un l`nged cuget =i-s balsami vindecatori.
To i ce prin a ta putere a sim it a ta minune
Depun ie mul umire, v`nta l-al tau Urzitor;
Intre mai frumoase imne =i ist vers rom`n rasune
Sacrificii umelite unui sim cunoscator!
|