Imita ie
C`nd Isus cu cel din urma dureros a lui suspin
A deschis, murind, morminte, tremurat-au s`ntul munte,
Se trezi Adam in tartar =i-n pareri c-un serafin
La jude cu-ai sai il cheama inal a anoasa frunte.
Cufundat in cugetare de mirare, spaima plin,
Din a umbrelor tuneric r`dec`nd gene carunte,
Vede-un inger =i-l intreaba: Cine-i cununat de spin,
Ce pe cruce-arata lumei coasta =-a lui t`mple crunte?
C`nd afla ca Urzitoriul de luceferi, de putere,
Inva `nd, d`nd m`ng`iere, fere b`nd, capu-au plecat,
Revarsa amar-oftare, din ochi lacrimi de durere.
Si-nturn`ndu-se spre Eva, zise-i: Iat-a triumfat
Preste-ntunecata bolta din a ceriurilor sfere;
Cel ce pentru noi murit-au, inviere azi ni-a dat!
|