Morm`ntul se incungiura
De noaptea mult temuta
Si cu val negru acopere
O ara ne=tiuta.
A lumei dulce-armonia
In s`nul lui nu suna,
El curma toata patima,
Pre soarta rea =i buna.
A duio=iei bocetul
Morm`nturi nu strabate,
Si in darn de pl`ngere
Sunt ar`nile-i udate.
Omul oriunde cauta
Alt loc =-o alta soarta,
De-a trece catra lini=te
Nu afla alta poarta.
Ca o sarmana inima
De valuri zbuciumata
Atunci repaos capata,
C`nd curma sa mai bata.
Insa din ceri religia
Ne-aduce m`ng`iere,
Ca dupa moarte sufletul
Acelui bun nu piere!
|