Urzitoriule a lumei, tu, ce-Imperului Roman
Ai dat glorie, virtute =i putere, dec`t care
Soarele in a lui cale, de c`nd nascu din noian,
N-au vazut nimic mai mare,
Tu, ce-a sale legioane pana-n Dacia ai condus,
Unde, dupa-naltul triumf, ai fondat o Roma giune,
Ca sa fie despre barbari viu troian pentru Apus
Si luceafar ce n-apune,
Dupa ce nepotul Romei de fortuni au triumfat,
Care-n curs de ani o mie au schimbat antica lume,
Si in lupte, suferin e, pana astazi au pastrat
Limba, patria =i nume,
Da-i, o, Zeule, putere =i virtute,-n viitor
Ca ferice sa plineasca destinul a gintei sale,
Si demn de a lui s`nt nume, intr-un trai nemuritor,
Sa petreaca a gloriei cale.
Preste c`mpurile noastre vars , o, Doamne, darul s`nt,
Fie purure manoase gr`ie, turme =i albine,
Si in schimbul lor intoarna noua din strain pam`nt
A lui aur =i lumine.
Da la t`nara rom`na, l`nga harul cel placut,
Cuget nalt, inima bl`nda, ca =i ea la noi sa fie
Cum Cornelia antica, ce pe eroi au nascut,
Fiie, muma =i so ie!
Sa dai bra ilor putere, inimei un dor aprins,
Ca rom`nul, cum strabunii, pentru drepturile sfinte
Ale patriii renasc`nde sa se lupte neinvins
Prin lucrari =i prin cuvinte!
Str`nge Tarile-Unite prin un nod nemuritor,
Cum origine au una, fie a lor =i fericire;
To i rom`nii sa inchege de fra i numai un popor
Ca puterea sta-n Unire!
|