Patima

Mai lin cursera atunce ale r`urilor unde
Si naiadele duioase au ie=it din r`u, din mare,
Acea patima s-aculte care inima-mi patrunde.
Toate-n giurul meu suspina, numai z`na pentru care
A mea inima s-incinde la durere-mi nu raspunde,
Nici din s`nul ei s-aude un suspin de indurare!
III
Acea aspra patimire de o inima-nfocata
Intr-at`ta este deamna ca amorul s-o aline,
Inc`t, doamna me, eu nu =tiu de unde totdeauna vine
Supra me sa sageteze o privire turburata.
Zea de ghea a, de o ele au de piatra diamantata
Inima in s`nul vostru ferecata parca-o ine,
Unde nic£ r`ul de lacrimi, nice-aprinsele suspine,
Amar mie, eu simt astazi ca nu pot ca sa razbata.
De=i-n versul meu cel umil stralucinda-va virtute
Cerc sa c`nt =-al vostru merit in toscana armonie,
Care de l-a voastra faima un eho sa imprumute,
C`nd inteaza sume ochiul in a ceriului faclie,
Intunericul il cearta numai c`teva minute,
Dar seninul fe ei voastre totdeauna-i ascuns mie.