Anacreontica
Neaua-n pam`nt ascunsu-s-au
Si ceriu-i far de nori,
Se-nvasc din nou iar arborii
De frunze =i de flori.
De-acum nu cade turbure
Apa din st`nci in vai,
R`ul cu line murmure
Curge pre-a sale cai.
Ca-s toate-aice trainice
Anul ne-arata chiar,
Stelile apuindu-se
Din nou in ceri rasar,
Si in cazuta epoha
Se-nnoiesc toate iar,
Dar cii ce-nghite tartarul
Mai mult nu mai rasar.
Ori cine dintre oameni
Ursita a intors,
Ca sa nu taie Lahesis
Ce Atropo a tors?
O, nebunii fantastice
Dorirea a-=i inti
In cugete nesigure,
Av`nd to i a muri!
De=erte-s magulirile
Ce trec preste pam`nt
Ca o sageata repede
Pe aripe de v`nt!
Deci, la ceresc repaosul
Tinteasc-al nostru dor,
Precum la dulcea patrie
G`nde=te-un calator!
|