Atunci c`nd, o, zi amara, aceea oara-a fi vecina
Sa purced din ceste locuri d-unde soarta ma desparte,
Lacram`nd =i cu suspinuri arunca-voi de departe
Depeurma mea ochire catra ara cea latina.
Dar pe c`nd in luntre u=oara brazdui-voi Marea Eusina,
Infocata-mi cugetare, strabat`nd c`mpii de=arte,
Inturna-va deseoara l-adapostul cel de arte
Si la templul giunei Muze, unde arde-a mea lumina.
Acolò a Romei genii au statornic tronul lor,
D-unde rasp`ndesc in lume nemurinde a lor raza,
De virtute, in elepciune, de al patriei amor.
Acea stea a m`ntuirei, care astazi ma-nviaza,
Fie ca sa ma conduca =i in timpul viitor,
Si-amor ita mea sim ire pentru patrie fac-o treaza.
|