Pe muntele Pion
Imita ie
Intre toata rom`nime,
Mai frumos =i milian,
Mai puternic n-a fost nime
Dec`t Butul moldovan,
Ca, o=tean =i v`nator,
Fericit fu =i-n amor.
Iaca buciumul d-arama,
Ce-n Suceav-a rasunat,
La resbel pe junii cheama
Catra armul departat,
C-Alexandru domnitor
Da Poloniei agiutor.
Dar cu Butu-i logodita
Fiia a lui domnitor,
De el Ana despar ita
Suspina-va de amor;
Butu-i da parola sa
C-a veni =-o va lua.
Doamna, plina d-umilin a,
Giuruirea i-au pastrat,
Dar amantul o credin a
Pentru alta au uitat.
Cine calca-al sau cuv`nt
N-are pace in morm`nt.
Oastea de la ari streine
De un an s-au inturnat,
Insa Butu nu mai vine;
Aleu, poate-au raposat!
Doamno,-i timp de maritat,
De giunia ta-i pacat!
Vai de har, de sanatate,
Ca stele ochii sanini,
De-a lor lacrimi neuscate
Turbure-s amu f`nt`ni,
Ca un altu pe itor
M`na-i cere =i amor.
To i boierii vin din ara
Si un prin cu svita sa;
Ana pl`nge in camara
Ca pe But nu poate-uita;
Popa m`ine va serba
Si pe doamn-a cununa.
Zice doamna credincioasa:
Nu merg la altarul sf`nt
Si voi fi mult mai voiasa,
De m-or duce la morm`nt.
Daca Butu nu e viu,
Patul nun e-i un secriu.
Insa-n ziua de urgie,
Are multe doctorii
O batr`na, care =tie
Si desc`nteci face mii.
H`rca veche, pe ascuns,
Duce doamnei cest raspuns:
S-alungi popa =i pe mine,
Va veni azi Butul tau;
In ursita-i m`ntuire,
Ea va drege precum vreu;
De la criva , de l-apus,
Bune farmeci -am adus.
De la codru buruiene,
Iarba z`nei de la Prut,
De la vultur doua pene,
Iar tu, doamno, de-a lui But,
Te rog, parul ca sa-mi dai,
Ce de suvenirul ai.
Din par =erpe vom forma,
Doua inel-oi impreuna,
Din mic deget s`nge-ai da
Si pre =erpe voi giura,
Cu inel oi desc`nta,
Va veni =i te-a lua.
Doamna-n h`rca se increde
Si se-mpl`nta in pacat,
Butu-asculta, el purcede
De la ar`nos palat,
Nu cum mersa la razboi,
Doamno, oare nu-i strigoi!
In somn toata curtea zace;
Doamna-i treaza; au sosit
Miazanoapte, paza tace;
Pas de cal s-au auzit,
Iar dulaul priceput,
Ce urla, se facu mut.
Poarta cur ei se deschide;
Pintre pazitorii mii,
Nu-s ce umbla, o deschide
Si inchide u=e trii;
Iata-l in alb imbracat
Pe-a=ternut s-au a=ezat.
Trece clipa cea duioasa,
Calul r`ncheaza mereu:
Ram`i, Ano, sanatoasa,
Ca m-a=teapta roibul meu,
Au cu mine vei veni
S-a mea purure vei fi.
Luna luce, Butul fuge
Preste munte, prin h`rtop,
V`ntul =uiera =i muge,
Roibul sare in galop,
S-amu-i duce p-am`ndoi,
Doamno, oare nu-i strigoi!
Printre plaiuri, cai secrete,
Trec la codru =i s-aud
Gem`nd bufnele spariete,
Mereu urla lupul crud;
Din tunerec ochii sai
Lumineaza ca sc`ntei.
Din ceri luna-amu=i s-a trece,
Roibul meu, hai la galop!
Noua maguri =i st`nci zece
Avem inca =-un h`rtop.
Noua r`uri a salta,
Pan cuco=ul va c`nta.
Unde mergem? Unde?-Acasa,
Chiar pe culmea lui Pion;
Rar£ori omul pe-aici pasa,
L`nga a Dochiei tron,
Unde turnul meu va sta,
Ce-n veci nume-mi va purta.
Dulce-odor, ah, calul ine,
Ca de spaima abia =ed!
Pe =ea pune ambe m`ne,
Dar in dreapta ta ce vad?
Testamentul cel sfin it,
Care popa-au daruit.
Calul nu-mi sta a=a-n pripa,
Ca in fuga este-acum,
Testamentul da-l in ripa,
Tine-te, c-avem rau drum!
Roibul, parca u=urat,
Prajini zece a saltat.
Preste lacuri =i paraie
Trec m`na i d-un rece v`nt;
Ici, colo, c`te-o vapaie
Salta d-un pe alt morm`nt,
Si pe drumul zburatori
Petrec mirii calatori.
Sta, asculta-mi a mea ruga
De om cale nu-i aici!
Calea-i buna pentru fuga,
Urma nu-i pintre potici;
Pede=tri oaspe i aici nu-s,
Ca-i duc al ii tot pe sus.
Rasaritul se infoaca,
Roibule, hai in galop!
Pan va bate popa-n toaca
Avem inca un h`rtop,
Piatra Teiul a ura
Pan cuco=ul va c`nta.
Ah, iubite, fr`ul str`nge;
Sarind calul acel r`u,
De o st`nca ma va fr`nge!
Ce- i at`rna de la br`u?
Sunt metanii de la schit,
Ce-un sahastru-au daruit!
Ce metanii fioroase,
Ca a roibului ochi scot.
Vezi cum tremuru-l razbate!
Deci arunca-le de tot!
Roib-atunci pe munte-nalt
Ia o mila intr-un salt.
Cele pietre ce sa fie,
Cele cruci =i sapaturi?
Nu sunt cruci, ce e tarie
Cur ei mele dimpregiur;
Pre zid daca voi sui,
Calea-n veci vom m`ntui.
Ce-ai statut, o, dulce-odoare?
Roua m-a muiet de tot;
Race-i v`ntul chiar la zoare,
Sa- i urmez de-amu nu pot.
Tremura so ia ta,
Copere-ma c-o manta!
Dulce doamno, iaca-ndata
Eu voi pune pe-al tau sin
A me frunte infocata,
Ce ma arde ca venin.
De ea piatra s-a-ncalzi,
Doar ceva m-oi racori.
Ce colana-i ferecata?
Crucea care mam-au dat!
Cruce-mpunge ca sageata,
Fruntea me a incruntat;
Sa nu pa i de ea =i tu,
Crucea leapad-o de-amu!
Caz`nd, peri acea cruce,
Butul doamna-n bra a str`ns,
Cel ce m`na, cel ce duce,
D-un foc v`nat s-a aprins.
Roibul hohot d-om a dat
S-inca-o st`nca a saltat.
A Dochiei piatra tuna
Si cuco=ul a c`ntat;
Din Hang clopotul rasuna,
C`nd sahastrul a tocat,
Iar cu discul stralucit
Soarele au rasarit.
Diminea a, c`nd sa vie
S`ntul popa la palat
Sa serbeze cununie,
A pierit doamna din pat!
Pre Pion turnul lui But
De atuncea s-a vazut!
