Gheorghe Grigurcu
Nastere: 16 aprilie 1936, Soroca, Romania, astazi in Republica Moldova
Deces:
S-a nascut la 16 aprilie 1936 in Soroca. Studiaza la Liceul "Emanoil Gojdu din Oradea, absolvit in 1954.
Urmeaza un trimestru Scoala de Literatura "Mihai Eminescu din Bucuresti; este absolvent al Facultatii de Filologie din Cluj.
Pana in 1965 este secretar al Societatii de Stiinte Istorice si Filologice la filiala societatii din Oradea, profesor la diferite scoli. in perioada 1965-1974 este redactor la revista "Familia din Oradea. in 1974 este indepartat din aceasta functie si, pana la sfarsitul anului 1989, traieste fara a avea un loc de munca, urmarit permanent de autoritati.
Se refugiaza impreuna cu mama sa la Targufiu, unde ramane si dupa 1989, dupa o tentativa de a se stabili la Bucuresti. Din 1990 este incadrat ca redactor al revistei " Viata Romaneascasi al revistei "Contemporanul- ideea europeana. intre revistele la care a colaborat sau colaboreaza frecvent, de cele mai multe ori in cadrul unor rubrici fixe, mentionam "Romania literara, "Contemporanul, "Familia, "Vatra, "Apostrof, "Euphorion, "Steaua, "Kalende, "Convorbiri literare, "Ramuri, Jurnalul literar si altele. A debutat cu versuri in 1952 in ziarul "Crisana, a redebutat in presa literara in 1956 in revista "Steaua, iar editorial in 1968, cu placheta de versuri Un trandafir invata matematica. Se manifesta mai ales in critica si istorie literara, precum si in eseistica.
Alternand cu egala angajare creativa intre critic si poet, Gheorghe Grigurcu infirma, prin opera sa, mentalitatea provinciala conform careia literatul roman trebuie sa se manifeste intr-un singur gen literar, pentru a nu cadea in amatorism. Nerecunoasterea personalitatii polivalente a unui scriitor, in baza acestei idiosincrazii meschine, constituie inca una din sechelele provincialismului ce ne tine incorsetati in pizma mizera, aici pe malurile Dambovitei, de unde au plecat in / spre Europa Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran si altii. Astfel, Gheorghe Grigurcu, cel mai dotat critic de poezie pe care-l avem (posesorul unui program estetic foarte personal) a fost minimalizat ca poet, desi activitatea sa in aceasta directie, fie prin numeroasele aparitii editoriale intanzindu-se pe o perioada de treizeci de ani de la debut, fie prin substanta discursului sau poetic, il situeaza intre poetii postbelici importanti. Un critic de poezie va fi in ipostaza de poet (atunci cand este un poet autentic) un autor ceva mai inchis; aceasta se refera in primul rand la faptul ca el este capabil sa-si inchege o structura poetica mai originala pornind de la o metoda care sa ateste apartenenta programatica la o miscare literara restrictiva, ce refuza afilierea pe criterii gregare, extraestetice.
Poezia lui Gheorghe Grigurcu, tradand in primul rand o vasta, solida formatie livresca, realizata in spirit modern, se dovedeste unitara; de aici si greutatea selectarii. Volumele de versuri de inceput dezvolta aplecarea poetului catre versul alb, incorporand indeosebi viziuni de tip meditativ. Textului i se sugereaza, mai ales prin intermediul comparatiei dezvoltate, semnificatii multiple. Autorul insusi isi identifica afinitati, neepigonice desigur, cu lirica lui Adrian Maniu sau Ion Vinea. Spiritul denotativ al textului se va face simtit in volumele de maturitate artistica, marcand o implinire a liricii sale, caci, dincolo de proza cotidianului, versul inoculeaza atractia catre diafan si inefabil, pana la starea de levitatie. Arta descriptiei, de mare finete a detaliului, este un alt semn al personalitatii sale poetice.
Discursul poetic al lui Gheorghe Grigurcu impune prin taietura abrupta a versului si percutanta sarcastica a scriiturii aforistice care-i consacra personalitatea inconfundabila.
Volume de versuri:
Un trandafir invata matematica, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Trei nori, Editura Tineretului, 1969;
Raul incinerat, Cluj, Editura Dacia, 1971;
Saluta viata, Bucuresti, Editura Albatros, 1972;
Inflorirea lucrurilor, Timisoara, Editura Facla, 1973;
Apologii, Cluj, Editura Dacia, 1975;
Rigoarea vazduhului, Cluj, Editura Dacia, 1978;
Contemplatii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984;
Cotidiene, Bucuresti, Editura Albatros, 1986;
Oglinda si vidul, Pitesti, Editura Vlasie, 1993
Poeziile Clipa cu capre, in cafenea si Melodrama au aparut in volumul Cotidiene, Bucuresti, Editura Albatros, 1986.
REFERINTE:
"Gh. Grigurcu s-a ivit in poezie gata inarmat cu un limbaj de o rara indrazneala combinatorie, indrazneala dusa uneori pina la vehementa gestului si pina la violentarea oricarei conveniente imagistice. Desigur, astfel de imperecheri socante de vocabule sint inrudite cu procedeele suprarealiste, insa modelul lor trebuie cautat in exponentii unui modernism de alta factura, poate mai cinic si mai brutal. () De la volum la volum, Grigurcu se mentine la acelasi limbaj plin de concretete si de potriviri contrastante, la aceleasi reliefuri iluminate de sensurile adinci ale unei sensibilitati ultragiate, lucide, sensibilitate ce accepta si refuza cu un patos retinut infatisarile contradictorii ale vietii, miracolele derutante ale existentei."
VICTOR FELEA
"Descinzind din lirica aforistica blagiana, Grigurcu modernizeaza formula prin concentrare, devenind original in masura in care orice poet e original atunci cind incearca dinamizarea traditiei. Concentrarea^ este marca acestui poet. Rostirea incordata caracterizeaza un lirism derutant prin tonul abrupt, fara a fi ermetic. () Un sentimentalism crepuscular filigraneaza rafinamentul formulei."
MARIN MINCU
Citeste si:
|
|
