(ritual)
copil al pietrelor invat sa tac magnetul tainei inapoi ma strange asa cum trec orbind din veac in veac sunt pruncul repetat de-acelasi sange
o ce lumini se-apropie-adunand taramul lor neinceput in runa ninsori de clipe-mi flutura prin gand inchipuind statuia mea strabuna
nu mai sunt singur - din fiinta vin intors in ochiul mortii care plange si ies din ceata trupului virgin la piept strangandu-mi vorbele de sange
Pune poezia Copil pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.