|
|
|
cand marii morti ai casei noastre moarte timpului meu ii dau ocol pana la ziua pamantul miroase a cimitir gol
vine mai intai in ferestrele vechi
capul barbos al strabunului - piatra de neam -
omul cu funii in arcuri din care azvarle
corbi fumegosi si soparle
peste puzderia de oameni
care se invoiesc sa-l asculte
si-n ochiul geamului stramt dinspre drum la care uneori strainii se-arata sufland din raul chinului lor in lampile-ngropate in odaie vine gura roditoare de povesti a batranei cu viata ca o vita-de-vie crescand din rosturile graiului ei vedeniile puterii in amfora casei
si mai alaturi prin crapaturi si vremuiala
intarziindu-si tampla-n rasuflatorile drumului
sta mestecand poverile cu umerii
tatal meu - Parintele si Bunul
cel caruia la ceasul rar de spovedanii
ma ridicam din somn si ii spuneam
Omul sau Capriorul
Stalp ocrotit jur-imprejur de Camp
si-anume-n friza casei cea mai calda pe unde flacarile sufletului celorlalti s-au scurs in matca nestiuta-a Vaii sta chipul de dupa somn al mamei tanjind tipare luminoase de fii mai buni de fiice si de sorti
iar sus in gura podului intre vazduhuri surorile mele tustrei - Ana Maria Milica -jertfite mirarii si nevinovatiei varand in cuibul pasarii straine oua ciudate pentru nastere lunga fac semne-n Valea Plangerii si-asteapta minunea care trebuie sa li se-ntample
|
|
Pune poezia Rudele pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|