Aprind felinarele pe strazi ca sa ma pot privi in umbra de la picioare,
pana cand imi voi cumpara o oglinda de cianura. O oglinda fara valuri de imperii ocrotitoare. O oglinda in care sa nu ma vad impodobit cu nestemate aprinse ca sa se holbeze lumea la ele ca la niste colaci de salvare, spunand: Are suflet bun ca grindina pe lan!
Pana atunci aprind felinarele pe strazi.
Iar imprejur: numai caramizi daramate,
tigle arheologice, dolari verzui ce ma pricopsesc,
o stearpa evaziune fiscala
a umilintei de a rezista la hieroglife
Dar eu vreau sa-mi umble mainile,
nu limba, prin groapa asta putreda a imaginatiei,
asa cum spui tu, fir plapand de iarba!
|