Acum, baiete acum zic cu gura plina de lintita si de alge. Acum, cat infocatele diguri din spuma murdara mai scot capetele celor inecati salveaza-te, plutind pe ele!
Dar pe fiecare obraz de sticla e scrijelat
chiar chipul meu: cu ochii luciosi inaltati cu credinta spre cer.
Pe sub cearceafuri ma intampina imbietoare: bautura care starneste desfraul (dar il si stinghereste), cotoiul vargat ce clefaie cu interes samanta vremii.
Oare sunt tablouri dintr-o viata regasita? Ulei, sare si tamaie turnati peste ele!
in situatia asta mai pot gandi la dualitate lumii? Mai pot eu aplana acel conflict dintre
vedere si sange? Dintre suprafata vorbirii si timpul lichid ce ni se scurge prin porii inimii?
Rafturi de biblioteci, prin spuma murdara,
desarta deodata tot vinul gros
care i s-a intarit printre file:
urzeli, otrava, fier si cotropire.
Sa poata asculta rabdatoare, pe rand,
fapturile blajine ale zilei.
|