Departe,-n tarile de ceata, intr-o cetate-episcopala, Coboara seara mohorita in linistea provinciala. Exil nostalgic, in odaie, infrigurat ramin sub lampa, Singuratatea tese pinza, rembrandiind ca-ntr-o estampa O viata de imagini sterse : trecut de umbra si lumina.
E toamna Nordului, sj ploaia pe coperis bate-n surdina.. E toamna gindului, si visul isi fringe aripa si moare : Afara ploua, ploua-n suflet
Mi-e dor de soare !
|