Ce straniu galopeaza
pe dealurile din Ardeal furtuna,
parintii fug
spre casele care o iau din loc,
se crapa coaja norilor
si apele greoaie vin cu capat
ca serpii altor ere -
brazii impinsi de bolovani,
scroafe cu dintii-ntorsi
inoata cu purceii spanzurati de tate,
cerbii loviti
de rasuflarea lupilor
isi rup de trunchiuri coarnele,
se incalceste lumea
asa ca la-nceput;
aud cum putrezeste dealul
la care am gandit o clipa.
Si nu mai sunt decat un strigat
rupt dintr-o gura-n alt mileniu,
cand ma inunda fara urma
puhoaiele materiei.
|