Spuneam altadata
ca amintirea e timpul in timp ce sta
sau a stat
trebuie sa ma contrazic
ucigasul n-a fost vazut niciodata
in fata unei icoane
cazut umil pe drumuri
scancind in sine ca un animal ranit
pe la hanuri acoperite de iarna
decat intr-o literatura vecina
al carei autor genial si dement
iubea teza si demonstratia ei.
Ucigasul transferat hic et nune
cu pumnul tremurand de forta
in aerul strans de atata siguranta
simturile toate intinse
ca panzele unei corabii
in vantul cel mai asurzitor
si dedesubt viata
care n-a vrut sa mai fie viata
oprita intr-o mirare cat un fulgemervos
nici nu mai asteapta sa moara
e moarta
mortul e mort numai in momentul acela
(mai tarziu e un cadavru permanent)
cand reconstituie inca o data trecutul
chipul care-l sugruma
si cerul care ii intra in gura
nu se mai vede apoi decat omul slab
lovind pamantul
din care tasneste somnul. Cald. Rosu. intunecat.
Pune poezia Fum (XI) pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.