Nu mai vedem bisericile cum plutesc pe ape si ne rugam in cor cu toate semintiile sa ne salveze marea. Pana departe apele-au fugit de noi si vine Noaptea, in coate
prabusiti, un murmur de blesteme ridica turnuri negre pana-n cer.
Ne-a parasit Strainul alb, prin trupurile noastre umbla furnici in voie, sa vina Doamne, apa sa ne spele, traim aici de-atata vreme, cuvinte nu mai sunt sa ne-ntelegem, orice ai spune suna ca de pe alta lume, o mama rupe' lacom bucati din ultimul nascut -Osana!
|