De pe muntele Datoriei
privii incremenit o clipa
omenirea;
curg valurile ei vesnic
intr-o singura parte,
poporul meu
ara tacut
pe zece mii de dealuri,
abia se vad
in ceata muritorii
cu meseriile in spate aplecati,
parintii chiar daca au stors
pamantul recolte nesperate
incep din nou cu inceputul
pentru ca ei
sunt cei ce nu se iarta.
|