Ma striga o pasare -
Tioncul
din noaptea gradinii.
Dintr-o scorbura
scoate un sunet egal,
fara sa-l schimbe
nici la nasterea pruncilor,
nici la moartea
unui batran care l-a ascultat
viata intreaga,
nici la pierderea unei fecioare
acolo sub cantecul lui,
niciodata.
Spune ceva ca si cum
daca ar fi sa vezi
ai vedea numai nisip
la fel de inalt
si ravasit pe toata lumea
sau apa, cea mai intinsa apa,
ori albastrul, numai albastrul.
Da drumul fluieraturii
atat de egal
incat daca i-ai inchide cantecul
pe o raza de soare
ar fi un kilometru zi
si un kilometru noapte
si cu tristetea tara egal
de-a spune acelasi lucru
nesfarsit
langa viata noastra
din noaptea gradinii,
Tioncul.
|