Sarutul ei care-si grava potcoava
pe pieptul unor miri furati din nunti
corceste azi urzica cu agava si
roade scoarta plopilor marunti.
Cei ce i s-au robit, abandonatii,
nu-s inca jupuiti de vechiul dor si ea
- rasad de cariate gratii, ramine
neperechea tuturor.
in paru-i alb ca pe liane urca
si-n oasele dogite inca simt
bizanturi balacite-n lene turca
si-asa, nadragi si barbi balanganind,
clavicule incaleca, de-argint,
se cred ca altadata. Si se surpa
|