Limba ce-o stiu de la bunica, limba
apropiata de tacere, simpla
ori dimpotriva irosind lumine
si murmur de havuze bizantine
ca-n gura unui clopot atarnand
isi leagana pe lume lemnul sfant
si-si arde lumanarile severe
in jaruri vechi, ce s-au hranit cu mere.
Din alte graiuri, vorbe venetice din carnea ta de lut vor sa sc-nspice si tu le lasi in grauri, milostiva,
reci bolovani, bomboane de coliva in albul carora se inclciaza culorile rodite de amiaza
Ades te-au ars. Petalele fragile au fost in parte rupte, de camile, te-au dat in scama cainilor. Zavozii te-au sangerat. Te-au junghiat irozii cu plinul sabiei, lucrand cu-ncetul sa-ti ia din schitul inimii, profetul, dar ai ramas ca jupuita piele a unei stele, ca un os din trunchiul zimbrilor scos
|