Doar un popas in dulce eterul blond, in raiul
proptit ca pe o sira de fin pe micul schit
cu mari pauni cersindu-si din zid cazut, malaiul
si lampe ce bureaza un chip nedumerit.
Ici crucea juruintei de tirgoveti,
alaiul al ultimei trasure ce-l poarta sub poclit
in seara ce-l priveste, batrin, cu ochi marit
in care stele-alunge isi varsa putregaiul.
Atit. Trasura trece pe sparte caldarime,
cu crengi in ploconire ce stau sa se darime
pe el ca pe o carte uitata, cu coperta
cu litere plesnite, ramase doar farime
si-asa, sat mare, iata orasul e
coverta corabiei finale. "E frig. Sa mergem, Gerda"
|