Intr-o zi cu soare,
Dumitrița a plecat la plimbare.
Ea s-a dus la mare,
A mai stat la soare,
A mers la padure,
A cules fragi si mure,
Dar,apoi,spre inserare,
Pe Dumitrița o apucase frica mare.
Ea s-a ratacit in paduricea,
In care era deja racoare.
Era tare obosita,flaminda și racita,
Dar gasi in ea puteri
Si drumul spre casa bunicii ei.
Fetita,vazindu-și bunica ingrijorata,
O imbrațișa si o saruta
Din inima toata! |