E toamna rece, iar eu, lenes
Intorc cu mintea paginile vieții
Si-mi las unduioasa privire
Sa treaca peste slovele tristeții.
Molatica-mi gandire se destrama,
Ca o pata de cerneala imi spoieste
O pagina pe care o uitasem -
Despre cum ai plecat tu din poveste.
Of! Trista amintire de poveste -
Doar desparțiri si rautate -
Ca un corb negru iarna, ma colinda
Si croncane in seri a moarte.
Incepe ploaia, stropii ma bat cu rautate,
Iar eu, ranit, suspin cu dor de moarte.
Sa strig, nu stiu. Sa mor, nu pot.
Sa vii? Esti prea departe
|