imi intinzi un pahar limpede-auriu:
la suprafata ceaiului o maceasa -
iar eu imi amintesc de Roza din Bagdad
(dervisii foloseau cuvantul ward, "roza",
in loc de mrd, "repetare")
mi-l amintesc pe Abdu-l Qadir la portile cetatii
alungat de intelepti
cu o cupa plina ochi, adica zicand:
"cupa Bagdadului e preaplina, aici nu mai e loc pentru tine";
dar noul-venit ivise o roza
in plina iarna, o puse pe apa:
si nu s-a varsat nici o picatura.
Asa ar fi loc pentru toti pe pamant
(imi explici ca unui bolnav)
daca ar sti sa treaca puntea
sa-si poarte Roza -
fulgera foarfeca deschisa.
Indescriptibil mirosul de crom al realitatii.
|