Grigore Alexandrescu
Nastere: 22 februarie 1810, Targoviște
Deces: 25 noiembrie 1885, București
Grigore Alexandrescu a fost un poet și fabulist roman.
S-a nascut la Targoviște, in anul 1810, in mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Ramane orfan și sarac, dar de mic dovedește o inteligența deosebita și o memorie extraordinara. Invața greaca și franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștința cu Ion Heliade Radulescu. Ii uimește pe toți prin talentul sau poetic. Un timp va locui acasa la Heliade, care-i va publica prima poezie, Miezul nopții, in Curierul Romanesc, urmata de elegia Adio. La Targoviște.
Prezenta romantica marcata intr-o epoca de inceput, plina de influente contradictorii, Gr. Alexandrescu ramine in memoria noastra mai cu seama prin schita de biografie facuta de colegul si prietenul sau Ion Ghica, care vedea in el, cu uimire si placere, un prim prototip de poet modern roman. Cu o destul de buna cultura de specialitate, scriitorul a avut un ochi destul de sensibil la natura si un simt al maretiei trecute, ca si o potrivita masura a expresiei legata de observatia morala care-l interesa in cel mai inalt grad. Neintrecut fabulist, atent la cusururile caracterelor omenesti intr-un fel clasic, poetul a realizat si gestul nobil al adeziunii la "cauza pasoptista in politica s» publicistica.
Volumele lui de poezii proprii, amestecate cu traduceri si adaptari, aparute in timpul vietii, se intind, ca ani de aparitie, din 1832 pina in 1863, si arata o interesanta evolutie a ideilor, motivelor, ca si a mijloacelor de expresie, care-l fac, mai cu seama in poezia de meditatie, un precursor al lui Eminescu.
I-a fost adeseori consemnata de istoriografia literara memoria uluitoare, capabila sa retina sute de pagini, indeosebi din poetii si dramaturgii francezi. Asemenea altor colegi depana, intra in 1834 in armata capraporcic, dar, dupa o experienta plictisitoare pe la vama din Focsani, deziluzionat, isi inainteaza demisia si trece slujbas la Secretariatul Statului. in 1840 este arestat pentru cateva luni, fiind probabil banuit de complicitate la conjuratia lui M. Filipescu. Din 1846 este membru al Asociatiei Literare a Romaniei. Efemer, in 1848, il gasim redactor la ziarul "Poporul suveran ". A ocupat in general functii marunte; doar pentru scurt timp, in 1859, este Director al Cultelor. Ultimii 25 de ani ii sunt marcati tragic de o boala mintala care-i ingaduie doar rare momente de luciditate.
Alexandrescu a fost functionar la postelnicie si a intrat in bunele gratii ale lui Bibescu. Ghica povesteste chiar o scena, in care s-a vorbit sa fie numit poet al curtii, lucru ce Alexandrescu a refuzat. A fost apoi director al departamentului credintei, iar la venirea lui Cuza a fost chiar ministru interimar. Ultima sa functie a fost aceea de membru in comisia centrala de la Focsani, acolo a fost lovit de o boala cruda care i-a afectat judecata. Se stie ca el a mai scris si dupa aceasta, ca a publicat articole in ziarele din Bucuresti si chiar poezii, dar in nici una nu se mai regaseste Alexandrescu de altadata.
Alexandrescu este deopotriva traducator si autor de note de calatorie, dar s-a impus in constiinta cititorilor in primul rand ca poet. Este, intr-un fel, cel mai reprezentativ din epoca sa in capacitatea remarcabila de a imbratisa doua registre lirice sau, cum ar spune criticul literar George Calinescu, de a fi clasic la amiaza si romantic la miezul noptii. Creatia in maniera clasica ni-l reliefeaza ca un spirit didactic, etic, cu pasiunea cizelarii versului, cu ascutimea observatiei critice, cultivand epistola, satira si, mai ales, fabula, fiind considerat cel mai mare fabulist al nostru. Creatia romantica ni-l releva cu .fiori", cultivand meditatia nocturna, elegia, premergandu-l pe Mihai Eminescu. Descoperim la poet, cum observa criticul literar amintit, "tehnica marilor solemne instrumente muzicale, inaltul hieratism al melancoliei". in acest sens este si primul care, inainte de Eminescu, isi asuma suferinta ca stare existentiala. Lira multicorda, este un pilon esential in sustinerea edificiului literaturii noastre clasice.
A decedat in Bucuresti, la 25 noiembrie 1885.
Opere
A debutat cu poezii publicate in Curierul Romanesc condus de Ion Heliade Radulescu. Poezia sa a fost influențata de ideile care au pregatit Revoluția din 1848.
Poet liric, scrie mai intai meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reușita este Umbra lui Mircea. La Cozia (facuse o calatorie in Oltenia, cu prietenul Ion Ghica).
Poezii (1842)
Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847)
Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)
Memorial (1842)
Poezii (1938)
Volume de versuri:
Eliezer si Neftali, (traducere din Florian), Bucuresti, 1832;
Poezii, Bucuresti, 1838;
Poezii, editie completa, Iasi, 1842;
Suvenire si impresii, epistole si fabule, Bucuresti, 1847;
Meditatii, elegii, epistole, satire si fabule, Bucuresti, 1863.
Anul 1840 a aparut in revista "Dacia literara", ian-iunie 1840.
Satira. Duhului meu a fost publicata in volumul Poezii, 1842.
Umbra lui Mircea. La Cozia a fost publicata in revista "Propasirea", mai 1844.
Citeste si:
|
|
