| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cantece de peste Olt
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Grigore Alexandrescu
|
|||
|
|
|||
| I Foaie verde alunita, Aolica fa, lelita! Fire-a-ti pieptu-o gradinita Si titele lubenita Si gura o fantanita, Maselele pietricele, Si buzele ghizdurele, Si limba o ciuturea, S-adapi pe neica din ea, Seara si dimineata, Peste zi, totdeauna. II Intre Olt si-ntre Oltet Rasarit-au nuculet, Nucu-i mare, frunza rara; Stransi-s toti cucii din tara Si canta de se omoara. Iar mai sus, pe ramurele, Canta doua turturele, Ce sunt mandrutele mele. Dar in varful nucului Canta puiul cucului Raschirindu-si penele, Ca mandra sprincenele, Si tot misca din codita Ca mandruta din rochita. III Canta cucul, se roteste; Neica se calatoreste. Foaie verde salcioara, Calator esti, fratioare, Nu ma pune la uitare, Nici la plans amar de jale, Cat ii fi si-i fi pe cale. Foaie verde usturoi! A plecat neica de joi Parca mi-e de-un an, de doi. IV De nu t-ar fi leleo, dor, N-ai veni dupa obor, Tremurand cu capul gol. De nu t-ar fi, leleo, mila, N-ai veni dupa gradina, Tremurand, cu furca-n mana. De-as muri de dor, de drag, Targ cu fete nu mai fac, C-am facut eu targ cu tine S-am pierdut firea din mine. V Foaie verde artaras, Te iubii de copilas S-acum te duci si ma lasi! Aoleo! ce foc ma calca! Neica ma lasa si pleaca Si mi-si trece prin dumbrava Si pe mine nu ma-ntreaba, Parc-as fi de nici o treaba. VI Lele, ce pagana esti, Pe la biserica treci Si nu faci o sfanta cruce, Cand pe mine mort ma duce. VII Daca-ti este, neica, dor, Da-mi basmaua ta odor Si-n basma un leusor, Sa-mi botez un finisor, Si sa-i pun numele tau, Nume dulce ca si-al meu, Cand m-o prinde dor de tine Mi-oi striga finul cu bine, Zi si noapte l-oi striga Si pe ochi l-oi saruta. VIII Nu stii, vecina, ceva? M-a-mbolnavit nevasta. - Ba eu stiu, vecine, bine, Leacul tau e-n san la mine. - Nu stii, cumatre, ceva? S-a-mbolnavit nevasta. - Ia porumb si fa la moara, Ca nevasta ti se scoala. De-ar da Dumnezeu o sloata Se gasesti la moara gloata, Sa sezi o luna-ncheiata, Si porumbul sa se moaie Sa nu treaca prin piscoaie. IX Cuculet, unde-ai iernat? Peste Jiu, la Vadul lat, Intr-un catun afumat. Cat e Cladova de mare, Haz ca Siberelul n-are! Siberelu-i mititel S-a-mpuiat dragostea-n el. Dragostea ce-aveam odata, Gandeam moartea ne-o desparte S-o gradina cu bucate, Sa nu mai avem pacate, S-o leasa de maracini, Ca sa nu mai fim vecini. X Foaie verde mar muscat, De cand neica mi-a plecat, Furca-n pod am aruncat. De cand neica mi s-a dus, Trei fire pe fus n-am pus. XI Bata-te crucea de cuc! Canta-mi bine ca te-mpusc. Si te-mpusc si te mananc, Nici fript bine, nici sarat, Numai prin cenusa dat. XII Bala, cartogelele Fi-le-ar batut stelele, Gardul cu nuielele! Bala, cartogelul tau Fi-l-ar batut Dumnezeu, Ca l-ai fost pus la loc rau, Pe-o margine de parau. Raul mare mi-a venit, Cartogel mi-a namolit. Bala, cartoagele noastre, Cum stau pustie pe coaste, Sa le vad nu le-as cunoaste. In cartogul de la vale, Rasarit-a iarba mare, In cartogul din mijloc Mi-a rasarit busuioc Si-mi vine ca sa-i dau foc. Am pus fir de trandafir Si n-a iesit nici un fir, Parc-a fost mana de sare, Ca ce pun nu mai rasare! XIII Frunza verde otratel, Pe deal, pe la Corlatel Fuge dorul maruntel Cu dragostea dupa el. Unde te duci, dorule? La voi, puisorule, Sa-mpartim dragostele, Cat la mine, si la tine, Sa traim amandoi bine. XIV Frunza verde maracine, N-a lasat Dumnezeu bine. Frumosul fuge de mine Si uratul calea-mi tine! XV Frunza verde maracine, S-a dus neica, nu mai vine, Tuturor le pare bine, Numai mie-mi pare rau C-a fost puiusorul meu. XVI Frunza verde de sipica, Bine-a fost cu nevestica Si prin sat cu ibovnica. Nevasta te primeneste, Ibovnica te-ncalzeste S-inimioara voios creste. XVII Frunza verde de secara, Ibovnico de-asta-vara, Vina sa ne iubim iara. De iubit sa ne iubim, Numai amandoi sa fim Si de dragi sa ne fim dragi, Dar nadejde sa nu tragi, Ca nadejdea de la mine E ca sarma de subtire. Cand o-ntinzi pe maracine Si mi-o bate vint cu roua Se despica sarma-n doua. XVIII Foaie verde calomfir, Am ibovnicel copil Si mi-l cheama Constantin. Dusmanii mi-l pun la bir Si nu-l pun ca pe-un copil, Ci mi-l pun ca pe-un mazil. El de frica birului, De groaza zapciului, Trecu vadul Jiului. XIX Foaie verde de areu, Ibovnica ce-aveam eu Nu se gasea-n sat la Leu, Nici la Leu, nici la Ghindeni, Numa-n sat la Cosoveni. Leica, de dragostea noastra A rasarit pom pe coasta Cu tot felul de odrasla. O sa-l sap, sa-l bag in casa, Ramurile nu ma lasa. O sa-l sap, sa-l bag in tinda, Ramurile dau de grinda. 14 Poezii si proza XX Mandro, cand eram iubiti, Toti pomii era-nfloriti Si dafinii-mbobociti. De iubit cat ne-am lasat, Toti pomii s-au scuturat Si dafinii s-au uscat. XXI Colo-n lunca la privita, Gasii pupaza-nflorita Si mandruta mea mahnita. Nu stiu pupaza s-o rup Ori pe mandra sa mi-o pup. Foaie verde margarit, Pacat c-am imbatranit S-inca bine n-am trait!1 XXII Foaie verde usturoi, De ti-e dor, neico, de noi, Fa-te negustor de boi Si vino-n gazda la noi, C-are taica sase boi 1 Ultimele trei versuri par sa provina din alt cantec. Si din sase vinde doi, Doi ii vinde, doi opreste, Doi mi-i da mie de zestre, Pe rosul si pe plavit, Cumparati din Mehedinti. Pana boii veti tocmi, Amandoi ne-om logodi. XXIII Foaie verde maracine, Cat te tii, mandro, de mine, Poarta-te putin si bine, Ca nu stii moartea cand vine Si te ia de langa mine, Iar mie nu-mi pare bine Si plec si eu dupa tine. XXIV Luna-afara-mi lumineaza, Puica-n casa mi-si ofteaza. Ofteaza, puica, ofteaza, Toata lumea sa te creaza. Ofteaza si pentru mine, Ca eu m-am topit de tine Si vaz ca nu-mi vine bine, Ca nu sunt pe-un loc cu tine. Aideti, puica, sa fugim, Amandoi sa pribegim, Ca-acum e vremea de fuga, Pana-mi este iarba cruda, Unde calci, Urma nu faci, Unde sezi, Nu te mai vezi. XXV Bata-te crucea de vale, Cum oi sa ramai de jale, Far'de glas de fata mare, Fara voinicel calare. Cati in tine se-ntalnira Doi cu doi nu se unira. Cati in tine se jucara Doi cu doi nu se luara. Vale lunga, vale-adanca, Aici lupii ma mananca. Stai, lupe, nu ma manca, Pan' sa-mi vad ibovnica. XXVI De te duci, neica, cu bine, Sa iei si dorul cu tine, Si dorul si dragostea, La mine n-ai ce lasa. Du-te, neica, si sa vii Colea-ntre Santa-Marii, Cand se coace boaba-n vii Si-i bine de veselii. De-i zabovi peste-o luna, Ma gasesti pe camp nebuna, Dar de-i zabovi un an, Ma gasesti neagra bustean. XXVII Du-te, neico, sa te duci Pana-i cadea rob la turci, Sa te duci la Marea Alba, Sa tragi ziua la catarga, Si s-o tragi tot pe uscat, Sa sezi noaptea-n lant bagat, Sa stii ca te-am blestemat, Si sa-ti faci inima rea Cum ai facut-o pe-a mea. XXVIII Frunza verde maracine, Oliolio, neica Marine, Nu ti-e pacat si rusine, Noaptea fugi de langa mine Si te duci l-alte straine. Dusu-te-ai si la surata, Si te-a priimit, sirata! Surata mi-e ca o sor, Nu pot sa dau s-o omor. De mi-ar fi ca o straina, I-ar plange ma-sa de mila. XXIX Trage, bala, bobii bine, De-mi spune, neica cand vine? De-ar da bobii pana-n noua, Neica taie Oltu-n doua. De-ar iesi bobii la cinci, Nu mai vaz pe neica ici, Si plec si eu sa-l gasesc Macar sa ma prapadesc; Trage, bala, boabele, De-mi ghiceste zilele, De la Pasti pan' la Ispas Cate necazuri am tras. XXX Canta cucul sa ma duc Si mierlita sa ma-ntorc, Sa pun dusmanilor foc. Spune-mi, cuce, de-unde vii? De la noi, de peste Jii? Dar de bala ce sa-mi spui? - Bala ta e sanatoasa, Sede la umbra si coasa, Si lucreaza tot plangand, Ziua, noaptea asteptand. XXXI Spune-mi, bala, si-mi ghiceste, Voinic de ce-mbatraneste S-asa curand se topeste? De umbletul drumului, De bataia vantului, De arsura soarelui, De grija argintului, De-nverzirea codrului, De cantarea cucilor, Sau de dragul mandrelor? Ca mandrele pot mai mult, Ele te baga-n pamant! XXXII Decat neica-n cale dus, Mai bine la cruce pus, Sa ma duc duminica, Sa tamai pe neicuta, Sa ma uit pe cruce sus, Sa vaz chipul neicai scris, Sa ma mai mangai de plans. De cand te-ai dus, baietele, N-am mai pus la gat margele, Nici la coada panglicele, Vai de pacatele mele! Toata ziua cant si plang Si tot neica mi-este-n gand. XXXIII De n-ar fi ochi si sprancene, N-ar mai fi pacate grele. Ochii si sprancenele Fac toate pricinele; Pentru ochi negri din cap Trecui Jiul fara vad, Pentru sprancene din frunte Trecui Jiul fara punte, S-ajunsei la puica mea, De-mi racori inima. XXXIV Nu blestema cucul, lele, Ca sa jumule de pene Si se tranteste de lemne. Si cucul nu-i vinovat Ca mai la multi a cantat, Mai pe toti i-a mangaiat. XXXV Cucule, dragutule, Surule, mandrutule, Vara vii, vara te duci; Spune-mi, iarna ce mananci? - Mananc putregai de fag Si viu sa va cant cu drag. - Cuculet, pasare sura, Manca-ti-as limba din gura, Ca sa pot si eu canta Sa fiu drag la puica mea. XXXVI Ierte-i Dumnezeu pacatul Celui ce-a lasat oftatul, Ca omul daca ofteaza Parca se mai usureaza. De oftat ce oftai tare, Si soarele zare n-are, Parca eu l-am blestemat Si de tot s-a-ntunecat. Du-te, dor, pana e nor La puica pe delisor Si-i spune ca stau sa mor. XXXVII Puico, pentru Dumnezeu Si pentru binele tau, Nu ma tot tinea de rau De la sanisorul tau, Ca m-ai mai tinut o data S-am zacut o vara toata, De mi-au plans atunci de jale Chiar si iarba de pe vale Si norii opriti din cale. XXXVIII Auzi, lele, cucul canta; Iesi afara de-l asculta, S-asculta cum popa toaca, Iesi afara de te roaga, Te roaga lui Dumnezeu Sa moara barbatul tau, Sa ma-nsor si sa te ieu. XXXIX Lata-i, lata-i Dunarea! Las-o la pardalnica, Ca pe ea s-a dus neica. Nu mai plange, Marioara, Ca iubitu-ti vine iara. El s-a dus cu saica veche, Cand batea vantul de streche, S-acum vine-n alta noua, De taie Dunarea-n doua Si trage la opt lopeti. Iesi, Marioara, de mi-l vezi. XL Foaie verde de malure, La carciuma din padure Baui astazi, baui maine, Baui patruzeci de zile. Baui pretul a trei cai, De vin nu ma saturai. Baui pretul murgului Si cioltarul negrului, Aflai satul vinului, Vinului, hainului. XLI Lunita, lunita, Fa-mi o luminita, Ca am inserat La umbra de gard, Cu doi calusei Negri, mititei, Si nu-s de furat Ci-s de cumparat De la noi din sat, De la popa Vlad. Marturie-am dat Ieslea cailor, Usa grajdului, Drumul codrului. XLII Codri, codri, frate codri, Nu ma da, codri, legat, Ca nimic nu ti-am stricat, Numai o craca-am taiat Si de arme-am atarnat, Ca le bateau ploile, Rugineau otelele In care-mi stau zilele. Cat codrul frunza mi-si tine, Toti voinicii traiesc bine; Daca codrul frunza-si lasa, Toti voinicii pleaca-acasa La copii si la nevasta. Cat mi-e codrul de frumos, Iarna putrezeste jos Si voinicii stau culcati Ca stejarii rasturnati. Codri, codri, loc iubit, Nu te-oi mai vedea-nverzit, Sa zic c-am intinerit? XLIII Topitu-s-au ghetile! Oi sa-mi caut armele, Armele si caisorii S-oi sa-mi adun si feciorii. Croieste-mi, maica, croieste, Si de lupte ma gateste; Croieste-mi de-un comanac Verde ca foaia de fag, Sa-l port in codru cu drag. Croieste-mi, maica, camasa, Ca ma cheama harambasa Sa ma puie bulucbasa. Peste cincizeci de voinici, Toti incaltati cu opinci, Opince de saftian, Nojite de gaitan; Gaitanul de matase, Impletit in cate sase, Cu poturii rosiori Unde-i vezi, te iau fiori. XLIV Cine e voinic, voinic, Nu saza ca vulpea-n crang, Ci sa iasa la colnic, Far' de-arme, far' de nimic. Fie potira aleasa, O lovesc unde mi-i pasa. Aiba flinta si pistoale, O lovesc unde mi-o doare. XLV Cand ma primblam pe culare, Aveam in punga parale. Scoborand de pe culare, Ma-ntalnii cu frati in cale, Golii punga de parale Si strigai din gura mare: Nu vedeti voi, fratilor, Nu vedeti, voinicilor, Ca se iau banii la crang Si se cheltuiesc la camp? XLVI Rau, maica, m-ai blestemat Sa stau in pusca rezemat Si prin codru infundat, Sa mananc tot de furat, Sa fiu groaza satelor Si spaima potirelor. M-a facut maica pe mine, Nu-si aude nici un bine! M-a facut taica fecior, Ca sa-i dau vreun ajutor. Ajutorul ce i-am dat, Sapte sate c-am pradat, Sapte sate de pe Olt Si Mehedintul mai tot! XLVII De cand maica m-a facut, Soarele nu m-a vazut! Daleu! soro caprioara, Caprioara, surioara, Roade poala codrului, Sa vad raza soarelui Pe muchea cutitului, Pe coiful pistolului, Si pe coama murgului. Cintecul Jianului Frunza verde mar cretesc, Stau in loc si ma gandesc: Cu ce sa ma aranesc? Cu arana mosului, De coarnele plugului; Plugul este-o goanga rea, Umbla de-a daratelea, Cu niste coarne-ndarat, Ma loveste tot in piept; Niste lemne invrajbite, Niste vite prapadite; Niste lemne-ncrucisate, Niste bucate stricate. Au s-o face,-au nu s-o face, Au de vara n-avem pace. Ma gandii ca s-o brodesc, Mai bine sa ma hranesc, Sa pun plugul, sa brazdesc, Unde-o fi crangul mai des; Sa trag brazda dracului Prin usa bogatului, Sa-i dau maciuci dupa cap, Sa-l aduc la plug legat, Sa-i iau ce a castigat. Arde-va focul, ciocoi! Pune-voi mana pe voi, Cu maciuca sa va moi, Ca voi ne beliti pe noi. Bate vantul, viscoleste, Eu de gazda n-am nadejde. Caci mi-e gazda-n valea rea, Mi-o pandeste potira, Potira din Slatina, Bat-o Maica Precista Si sfanta Duminica! Tine, gazda, nu ma da, Ca ti-oi face-o malotea Cu florile cit palma, Sa se mire si doamna, Si doamna lui Caragea. Tine-ma cum ai tinut Sa ma vaz Oltul trecut. Mai badita, mai podar, Greu de mine, greu s-amar! Trage podul sa trec Oltul, Ca ne-am prapadit cu totul; Trage podul mai la vale Ca-ti arunc un glont in sale, Trage podul mai de-a drept Ca-ti arunc un glont in piept, Mi-e degrab, nu pot s-astept, Si mi-e murgul cam nebun, Trece prin Olt ca pe drum, Si mi-e murgul cam nerod, Trece Oltul ca pe pod. Da-te, murgule, pe lat Si ma trece neudat. Frunza verde de lipan, N-ati auzit de-un Jian, De un hot de capitan? Bea vin de la carciumari, Ia miei de pe la ciobani Si nu le da nici un ban. Mai badita carciumar, Scoate o oca de vin, S-inca una de pelin, Scoate una, scoate doua, Scoate patruzeci si noua. Scoate vin de ne cinstiti, Ca-s feciorii osteniti. Scoate, mari, vin sa beau Ca bune parale-ti dau. Dar de-oi sta sa tot platesc La ce foc mai haiducesc? Ti-oi da, mari, niste palme, Ti-ar parea ca sint parale, Si ti-oi da niste maciuci, Ti-ar parea ca-s lei batuti. Arda-te focul de prun! Ce-ai facut rachiul bun, De-a adormit Iancu-n drum? Iancule, ciocoi turcit, Ce te porti numa-n argint, Din crestet pana-n pamant, Caci mintea nu ti-a venit? - Iancule, Jianule, 15 Poezii si proza Lasa-ti nebuniile; Lasa-te de nebunii C-am sa-ti dau si boierii. - Nu-mi trebuie boierii, Nu ma las de nebunii, Ca ce castigi tu-ntr-o vara, Eu castig numa-ntr-o seara, Si geaba, mari, umblati Pe mine sa ma-nselati. De-oi pune mana pe voi, De piele-o sa va despoi Si din pielea dupa cap Sa-mi fac un toc de baltag, Iar pielea de la picioare Sa-mi fac tocuri la pistoale. Oltu-i mic, Oltetu-i mare, Trece-un capitan calare Cu cinci sute de catane, Tot catane spataresti, Unde da nu nimereste Si pe Jianul goneste. Dar Jianul e voinic, Sade la tulpina-n crang, La brau cu doua pistoale, Stralucesc ca sfantul soare, Si cu flinta la catare, Fuge potera sa moara. |
|||
Pune poezia Cantece de peste Olt pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |