Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Lucian Valea
(1924 - 1992)

130 Poezii

Poezia de azi

Omul meu
de Tudor Arghezi
Mi-ai dat un trup si mie, inalt si zvelt, de floare.
Ca fragile de fraged, usure si plapind,

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata

Eliza

Vezi toate poeziile poetului




Spune-mi, scumpa Elizo, ce este fericirea?
Pe ce tarmuri rasare, ce loc ii e placut?
E veche ca pamantul, impodobeste firea,
De mult, sau deodata cu tine s-a nascut?



Am catat-o-n pustiuri, am catat-o in lume,
Am catat-o pe dealuri, pe munti si pe campii;
Am catat-o-n desertul eho al unui nume,
Pe valurile marii, in titluri, bogatii.
Zadarnica silinta! Fericirea s-ascunde;
Fara folos pe urma-i vedeam ca ostenesc;
O chemam cu-nfocare, dar nu vrea a-mi raspunde:
Te intalnii, iubita, si-n ochii-ti o gasesc!
Vedeti aceste locuri, aceste stanci rapoase?
Vedeti pamantu-acesta detot nelocuit?
Ei bine, aici toate mie imi par frumoase!
Mai mult decat oriunde aici sunt fericit.
Eliza e viata ce toate-nsufleteste;
Zambirea-i e cereasca, privirea ei Amor;
A ei dulce suflare ast aer balsameste,
Si gratiile-ntr-insa vad o tanara sor.
Daca ar fi pamantul in vechea simplitate,
Cand cea dintai femeie in rai s-a pomenit,
Frumoasa,-mpodobita cu darurile toate,
Si nobila-i icoana in unde si-a privit:
Negresit ca Eliza de sine incantata,
Vazandu-si in fantana atatea fr umuseti,
Tovaraselor sale: „Veniti, le-ar zice-ndata,
In cristalul acesta minune sa vedeti.
Voi sunteti prea placute, si dulcea-va privire
Inima mea o trage, mi-e drag sa va ascult;

Dar vaz colo in apa un lucru peste fire,
Un chip care va-ntrece, si-mi place si mai mult!”
Pana nu o vazusem, pan-a nu o cunoaste,
Eram de nopti, de zile, de toate dezgustat.
Vremea ce-acuma zboara parea ca se taraste,
Anii, ca o povara grozava de purtat!
Vantu-mi parea suflare zadarnica si rece,
Cerul ca o campie de care sunt satul,
Eho numai un sunet ce fara folos trece,
Aurora o raza privita indestul.
Ziceam: O zi ca alta, si tot acelasi soare!
In lume vedeam chinuri, pe ceruri vedeam nori.
Le privesc cu Luiza; totul schimbat imi pare,
Cerul este cu stele, campiile cu f lori.
Aurora, o nimfa de soare prea iubita,
Se desteapta si-n aer aluneca zambind,
De cele dintai ceasuri, de-ai sai fii ocolita,
La soare, ce-o urmeaza, cu dragoste privind.
Zefirul, o fiinta de bine facatoare,
Care catre cer duce suspinuri omenesti;
Eho, o zeitate la chinuri simtitoare,
Ce repeteaza glasul acelei ce slavesti.
Cand tacerea Elizei imi spune-a ei iubire,
Cand mana ei ma strange, cand ochii-i imi vorbesc;
Cand langa ea uit lumea si nu mai am simtire,
Decat pentru minutul in care o privesc,



Zic: „Viata este scurta si fericirea trece:
Spun ca placerea stinge faclia lui Amor:
Daca iubirea noastra e s-aiba sfarsit rece,
De ce-n minutu-acesta, de ce acum nu mor?”

Comentarii

Nume (obligatoriu):



Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Eliza pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani