Fiu al unui berbece care de mult murise, Un miel se imbolnavise,
Muscand din intamplare
O-nveninata floare,
Sau iarba, nu se stie;
Destul ca a lui moarte
Nu mai era departe.
Acum el isi facuse datoriile toate
Cate si le fac mieii in ceasul cel cumplit.
Muma-sa cu durere
Incepuse sa zbiere;
Il saruta, sar mana, plangand necontenit,
Si-i zicea: "Ce mi-e buna viata fara tine?
Cui ma lasi, fatul meu?
Spune tata-tau, draga, ca viu curand si eu,
Caci pe aceasta lume nu mai astept vrun bine!"
- Dar ce sa-i raspunz, mama, intreba micul miel,
De-mi va face-ntrebare
Despre a turmei stare?
Tu stii bine ca el
Iubea mult sa vorbeasca
De dulaii din turma si de ceata lupeasca."
- "Spune-i ca turma toata zace de rea galbeaza;
Ca are sapte doctori ce prea rau o trateaza.
Mai spune-i ca ciobanul a pus pe un nepot,
Ce tata-tau-l cunoaste, ingrijitor la turme.
Ca sa starpeasca-abuzul si relele sa curme;
Atata spune-i numai si-ntelege el tot."
Dupa acei din preajma care ii ocolesc,
Poti judeca prea lesne pe cei ce carmuiesc.
|