Un cotoi sau o pisica, Din doua nu stiu care,
Nici mare, nici prea mica, Dar foarte mancatoare,
Si din soiul acela ce-n paduri locuieste
Si pe copaci traieste,
Vazu un tigru mare
Trecand pe o carare.
De sus de pe ghindarul unde era urcata,
Pisica socoti
Ca poate-a-l ingrozi;
Si far-a pierde vreme se adresa indata La tigrul ce trecea,
Fara a o vedea:
"Ia stai, ma rog, putin, jupane de pe jos, Care te socotesti
Ca nu stiu cine esti;
Mandria ce arati cu noi e de prisos:
Stii din ce neam ma trag si ca stramosii mei
Sunt fii de dumnezei?
Nemuritorii toti, din cer cand au fugit, Sub nume de pisici in lume au trait. Preotii egipteni in templuri ii slavesc.
Si niste tigri mici cu noi se potrivesc!"
- "Daca stramosii tai cu tine semanau,
Negresit erau prosti cati lor se inchinau, Raspunse tigrul meu; iar daca au avut
Vreun merit cunoscut, Ceva dumnezeiesc, Atunci eu te caiesc,
Si pentru starea ta de mila sunt patruns,
Caci de-or fi cate spui, zau, prea rau ai ajuns."
Desi multi au zis-o, eu tot o mai zic:
Slava stramoseasca pe stramosi cinsteste; In zadar nepotul cu ea se faleste,
Cand e, cum se-ntampla, un om de nimic.
|