O cantareata privighetoare , De mica prinsa, sta la inchisoare,
Si colivia i-era locas.
Vreme la mijloc multa trecuse,
Dar ea sa uite tot nu putuse
De unde-a luat-o1 omul vrajmas.
1 luat monosilab (scris l at).
Nencetat trista gandea cu jale
L-a tineretii vesela vale,
L-acele cranguri, l-acel izvor,
Unde l-a noptii lina tacere
Ea a vietii canta placere,
Razele zilei, dulcele-amor.
La cate pasari sunt zburatoare, Sloboda viata e lucru mare; Natura este patria lor.
Asa si mica pasarea noastra, Care de minte era cam proasta, Cata mijloace sa scape-n zbor.
Asta dorinta e laudata, Cand e-ntarita pe judecata
Si cand folosul e prevazut; Dar ea uitase ca mai-nainte O-nstiintase un pui cuminte
Ca vrand sa zboare multi au cazut.
Ea n-avea aripi. Fara mijloace, O pasarica ce poate face,
Decat supusa soartei a fi,
Sau sa astepte pana sa-i creasca
Smulsele aripi, si sa gaseasca
Noi miloace de a fugi?
Astfel pe dansa o sfatuieste
O randunica ce o iubeste
Si care gandul ei il stia.
Exemple multe des ii tot spune
Si ii arata cu dovezi bune
C-acum sa scape nu va putea.
Dar tineretea neinteleapta
Poveti n-asculta, vremi nu asteapta;
Toate-nainte-i jucarii sint.
Printre zabrele ea se strecoara,
Putin se-nalta, de-o palma zboara,
Si cade-ndata jos pe pamant.
|