Filomela dragastoasa
Vazand vremea cea frumoasa,
Zile dulci de fericiri, Povestea cu intristare
La eho rascantatoare 1
1 care raspunde (cantand). Eho este de genul feminin.
Tristele-i nenorociri. Atunci insa deodata Un paun i se arata
(Domn era intr-acel loc). Veni plin de suparare; Manios si c-un ton mare Astfel ii vorbi pe loc:
"Nu vezi ca nu-ti sade bine, Ca nici nu ti se cuvine,
Cu acel cioc uracios, Cu a ochilor grosime, Cu a penei-ntunecime
Sa canti in ast crang frumos? Frumusetea cu dreptate
Cat va vrea a canta poate, Pe ea cantece n-o stric:
Dar tu cum n-ai stamparare?
Eu sunt frumos de mirare,
Si tot nu vorbesc nimic."
Fiolomela ii raspunde:
"Iarta-ma, nu pot ascunde. Frumoasa deloc nu sant;
Si de cant cateodata In padurea adancata,
Soarta mea este de cant. Tu insa, ce cu mandrie Astfel imi poruncesti mie
Si atata zgomot faci,
Tu nu canti, caci n-ai putere,
Si singura-ti mangaiere
Este caci gandesti ca placi. Trupul tau frumos s-arata,
Si cu coada-ti laudata Poate mult sa stralucesti: Dar amorul vederi n-are; La auz s-aduci mirare, Asta vezi sa dobandesti."
|